
Cheia cu care învăţătorul deschide poarta succesului în acţiunea educaţională este găsită atunci când învăţătorul se regăseşte în elevii săi.
Învăţătorul zilelor noastre trebuie să aparţină tipului activ-pozitiv care conduce, dirijează, informează, oferă, ajută, iubeşte, cooperează, admiră, aprobă, susţine, este un model..
Personalitatea învăţătorului constituie factorul subiectiv principal care imprimă un anumit caracter şi o anumită intensitate interacţiunilor sale cu elevii. După cum se ştie, el organizează şi conduce activitatea instructiv - educativă din şcoală, prelucrează şi transmite cunoştinţele cuprinse în curiculum şi manualele şcolare, modelează personalitatea copilului, desfăşoară o bogată activitate extraşcolară, sprijină ceilalţi factori educativi care se asociază eforturilor şcolii.
În sfârşit, un factor de maximă importanţă, care influenţează relaţiile învăţător - elevi, îl constituie concepţia pedagogică ce stă la baza activităţilor educaţionale . După modul în care sunt formulate finalităţile educaţiei ( ideal, scopuri şi obiective ),modul în care este privită natura copilului şi posibilităţiile de formare a trăsăturilor sale de personalitate imprimă contactului şi raporturilor reciproce dintre educator şi educat o anumită orientare, un anumit caracter.
Adeseori, între învăţător şi elevi se pot manifesta, în mod spontan sentimente de atracţie sau de respingere, de simpatie sau antipatie, de acceptare sau neacceptare etc.
De regulă, atunci când sub aspectul comunicării didactice, relaţiile învăţător - elevi, sunt de tip unidirecţional, învăţătorul apare în faţa clasei doar în calitate de transmiţător de informaţii . În asemenea condiţii, este preocupat mai mult de receptarea celor transmise şi mai puţin de dimensiunea afectivă sau emoţională a vieţii şi activităţii din clasă .
\
Importanta invatatorului in viata fiecaruia dintre noi este esentiala deoarece el pune bazele educatiei scolare. Este un lucru deja bine stiut, ca invatatorul este pentru elev modelul pe care il imita. Nu exista elev care sa nu caute sa isi imite invatatorul in atitudini, gesturi, imbracaminte, etc. De aici deducem si cit de important este ceea ce imita copilul, cit de importanta este personalitatea invatatorului care are o insemnatate mare in educarea fiecarui copil.
Pentru a asigura eficienta educatiei in timpul actului didactic, invatatorul , pe linga vastele cunostinte pe care le detine, trebuie sa posede calitati precum dragostea pentru copii, capacitatea de empatie, delicatetea sufletasca, maiestria si tactul pedagogic, puterea de stapanire de sine, pasiunea pentru profesiunea aleasa. Pentru fomarea unui climat favorabil, invatatorul trebuie sa accepte diversitatea in clasa, si sa adopte un stil democratic, astfel încât: sa situeze elevul într-un model de reflectie, care sa-i permita sa activeze cognitiv si sa ramana activ, atent, vigilent, în toate etapele cunoasterii; sa creeze o atmosfera de cooperare, de toleranta si respect, de coeziune afectiva, de confruntare a opiniilor; sa sprijine elevii în initierea actiunilor, în analiza acestora, sa le accepte punctele de vedere, sa le dirijeze activitatea, sa depisteze golurile din cunostintele elevilor si sa le corecteze cu ajutorul lor; sa colaboreze cu elevii pentru a alege continuturi, pentru a formula probleme, pentru a alege strategii de lucru; sa permita fiecarui elev sa urmeze parcursul educational in ritmul sau, în mod real; sa-i faca pe elevi sa se simta parte activa in instruire, interesata, captivata de achizitiile noului; sa dea elevilor posibilitatea de a alege de fiecare data cand solicita un sfat cu privire la îndeplinirea unei sarcini; sa determine elevii sa gandeasca, sa comunice, sa emita rationamente, sa analizeze, sa compare, sa sintetizeze, sa puna intrebari, sa construiască raspunsuri, sa aplice cunostinte; sa declanseze, sa sustina, sa catalizeze schimburile verbale si intelectuale dintre elevi; sa gaseasca, sa elaboreze si sa aplice metode didactice pentru elev, prin elev si împreună cu elevul.
” Cind profesorii vor fi mai aproape de elevi, cind vor dispare si violenta verbala si gestul brutal, cand se va renunta la pedeapsa si se va face apel la simtul demnitatii si al ratiunii, cind se va învelera nobletea muncii, a cinstei si a politetei, prin exemplul educatorilor insisi, atunci se va stabili un climat cu adevarat propriu educatiei omului ” . ( D. Theodosiu).