duminică, 30 septembrie 2012

Rolul invatatorului in societate

,, Învăţătorul este cel care dăruieşte fiecărui om, la pornirea lui în drumul spre lumină, primele elemente, călăuzindu-i paşii spre marele titlu de OM’’.(Dumitru Salade).

Elevii trebuie ajutaţi să se cunoască, să muncească, să se pregătească pentru viaţă, fără a renunţa la autoritate. 
Cheia cu care învăţătorul deschide poarta succesului în acţiunea educaţională este găsită atunci când învăţătorul se regăseşte în elevii săi.
Învăţătorul zilelor noastre trebuie să aparţină tipului activ-pozitiv care conduce, dirijează, informează, oferă, ajută, iubeşte, cooperează, admiră, aprobă, susţine, este un model..

Personalitatea învăţătorului constituie factorul subiectiv principal care imprimă un anumit caracter şi o anumită intensitate interacţiunilor sale cu elevii. După cum se ştie, el organizează şi conduce activitatea instructiv - educativă din şcoală, prelucrează şi transmite cunoştinţele cuprinse în curiculum şi manualele şcolare, modelează personalitatea copilului, desfăşoară o bogată activitate extraşcolară, sprijină ceilalţi factori educativi care se asociază eforturilor şcolii.








În sfârşit, un factor de maximă importanţă, care influenţează relaţiile învăţător - elevi, îl constituie concepţia pedagogică ce stă la baza activităţilor educaţionale . După modul în care sunt formulate finalităţile educaţiei ( ideal, scopuri şi obiective ),modul în care este privită natura copilului şi posibilităţiile de formare a trăsăturilor sale de personalitate imprimă contactului şi raporturilor reciproce dintre educator şi educat o anumită orientare, un anumit caracter.






Adeseori, între învăţător şi elevi se pot manifesta, în mod spontan sentimente de atracţie sau de respingere, de simpatie sau antipatie, de acceptare sau neacceptare etc.
De regulă, atunci când sub aspectul comunicării didactice, relaţiile învăţător - elevi, sunt de tip unidirecţional, învăţătorul apare în faţa clasei doar în calitate de transmiţător de informaţii . În asemenea condiţii, este preocupat mai mult de receptarea celor transmise şi mai puţin de dimensiunea afectivă sau emoţională a vieţii şi activităţii din clasă
.



\
 
Importanta invatatorului in viata fiecaruia dintre noi este esentiala deoarece el pune bazele educatiei scolare. Este un lucru deja bine stiut, ca invatatorul este pentru elev modelul pe care il imita. Nu exista elev care sa nu caute sa isi imite invatatorul in atitudini, gesturi, imbracaminte, etc. De aici deducem si cit de important este ceea ce imita copilul, cit de importanta este personalitatea invatatorului care are o insemnatate mare in educarea fiecarui copil.
Pentru a asigura eficienta educatiei in timpul actului didactic, invatatorul , pe linga vastele cunostinte pe care le detine, trebuie sa posede calitati precum dragostea pentru copii, capacitatea de empatie, delicatetea sufletasca, maiestria si tactul pedagogic, puterea de stapanire de sine, pasiunea pentru profesiunea aleasa. Pentru fomarea unui climat favorabil, invatatorul trebuie sa accepte diversitatea in clasa, si sa adopte un stil democratic, astfel încât: sa situeze elevul într-un model de reflectie, care sa-i permita sa activeze cognitiv si sa ramana activ, atent, vigilent, în toate etapele cunoasterii; sa creeze o atmosfera de cooperare, de toleranta si respect, de coeziune afectiva, de confruntare a opiniilor; sa sprijine elevii în initierea actiunilor, în analiza acestora, sa le accepte punctele de vedere, sa le dirijeze activitatea, sa depisteze golurile din cunostintele elevilor si sa le corecteze cu ajutorul lor; sa colaboreze cu elevii pentru a alege continuturi, pentru a formula probleme, pentru a alege strategii de lucru; sa permita fiecarui elev sa urmeze parcursul educational in ritmul sau, în mod real; sa-i faca pe elevi sa se simta parte activa in instruire, interesata, captivata de achizitiile noului; sa dea elevilor posibilitatea de a alege de fiecare data cand solicita un sfat cu privire la îndeplinirea unei sarcini; sa determine elevii sa gandeasca, sa comunice, sa emita rationamente, sa analizeze, sa compare, sa sintetizeze, sa puna intrebari, sa construiască raspunsuri, sa aplice cunostinte; sa declanseze, sa sustina, sa catalizeze schimburile verbale si intelectuale dintre elevi; sa gaseasca, sa elaboreze si sa aplice metode didactice pentru elev, prin elev si împreună cu elevul.
” Cind profesorii vor fi mai aproape de elevi, cind vor dispare si violenta verbala si gestul brutal, cand se va renunta la pedeapsa si se va face apel la simtul demnitatii si al ratiunii, cind se va învelera nobletea muncii, a cinstei si a politetei, prin exemplul educatorilor insisi, atunci se va stabili un climat cu adevarat propriu educatiei omului ” . ( D. Theodosiu).

sâmbătă, 12 mai 2012

Scoala altfel

Programul ”Școala altfel” constă în derularea, la nivelul  fiecărei unităţi de învăţământ a unui orar special format doar din activităţi cu caracter non-formal. Simultan se organizează fazele naţionale ale olimpiadelor şcolare. 
Programul își propune implicarea, deopotrivă, a elevilor și a dascălilor, în activități nonformale, interesante, care să le valorizeze talentele, preocupările extra-şcolare şi competenţele în domenii cât mai diverse şi interesante.
  "Scoala altfel" pentru clasa a X-a C a insemnat o excursie pe traseul Iasi-Sighisoara-Medias-Sibiu-Brasov in scop educativ. 

In mini-excursia noastra am vizitat Catedrala Evanghelică, Liceul în limba germană Brukenthal, Muzeul Brukenthal, Muzeul Colecțiilor, Muzeul Astra, Podul minciunilor.
La Brașov am vizitat Piața sfatului și Biserica neagră.









Ziua Nationala a Romaniei! 1 Decembrie

Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.
Istoricul Neagu Djuvara a arătat într-un interviu acordat TVR în anul 2011 că alegerea zilei de 1 decembrie de către regimul Iliescu a fost una conjuncturală, explicând că la 1 decembrie 1918 a avut loc doar unirea Transilvaniei și a Banatului cu România, pe când celelalte provincii istorice, respectiv Basarabia și Bucovina, au fost unite la date diferite.